În Municipiul Chişinău, cu sprijinul Direcţiei Municipale de Protecţie a Drepturilor Copiilor, activează 33 de Centre Comunitare pentru Copii şi Tineri. Noi am decis să aflăm ami multe de la managerul unuia din ele. Doamna Victoria Garabajiu ne-a răspuns la câteva întrebări.
img_3304

img_3308

– Ce este Centrul Comunitar pentru Copii şi Tineri?

„Centrul există din 1983.  A avut gen de activitate sportiv. Se practica atletica, boxul ect. Din 2000 şi-a schimbat genul de activitate. Acum se bazează pe activitate artistică. Suntem unul din cele 33 de centre ale Direcţiei Municipale de Protecţie a Drepturilor Copilului. Suntem Centrul Comunitar pentru copii şi tineri. Toate activităţile în cadrul insitituţiei noastre sunt gratis, de asemenea ele sunt organizate în afara orelor de şcoală. Fiecare centru comunitar îşi are orarul său. Al nostru activează de la 12:00 până la 19:00. În cadrul centrului activează diferite cercuri, după interese. Noi le zicem Cercuri de Art-Terapie.”

img_7965

img_7969

– Cine poate frecventa cercurile?

Centrele noastre, în primul rând, sunt destinate copiilor din familii social vulnerabile, care stau la evidenţa direcţiei. În afară de aceştia, avem şi copii care locuiesc în preajma centrului. Noi primim toţi copiii. Avem şi categoria copii cu nevoi speciale, copii sub tutelă, copii din familii numeroase etc. Noi ajutăm aceşti copii. Tot noi ducem evidenţa, dacă ei frecventează şcoala.”

img_7967

img_3305

– Timp de cei 16 ani de lucru, aţi avut vreun caz, legat de soarta copiilor, care v-a şocat cel mai mult?

Am avut o fetiţă de 3 ani. Îi decedase unicul părinte – mama. Era cea mai mică din familie, mai erau încă 5 copii. Sora mai mare avea 18 ani. Am declarat-o ca tutore. S-au crescut unul celălalt în familie. Nu au vrut la casa de copii. Sora mai mare nu ne-a permis categoric să îi despărţim. Acum cea mică, de 3 anişori, are deja 20.

De asemenea, am ştiut un tânăr, era adolescent, care petrecea foarte mult timp în incinta centrului. Am observat că nu era unul dintre cei mai îngrijiţi copii. Nu-şi strângea locul de lucru după ce făcea aplicaţii, nu ducea rechizitele la locul lor… El stătea la centru şi peste program. Eu doream să închid centrul, dar el ma ruga să mai stau puţin. Nu înţelegeam de ce. O dată, am mers cu el după ore acasă. Am înţeles, în sfârşit, de ce nu-şi dorea să meargă acolo. Trăia foarte departe. Casa era stricată, acoperişul găurit. Pereţii erau plini de mucegai. I-am zis mamei sale să repare podul, nu era chiar atât de greu, să văruiască pereţii. Nu m-a ascultat, bine înţeles, era alcoolică. Nu-i păsa de condiţiile de viaţa ale fiului său. Mi-am dat seama că băiatul a reuşit să crească un copil foarte bravo, ştiind unde trăieşte şi cu cine trăieşte.”

img_3317

– Cum reuşiţi să ajutaţi toţi aceşti copii? Cine vă ajută pe dumneavoastră să o faceţi?

În cadrul centrului este organizată şcoala de voluntariat. Aici participă copiii mai mari. Am observat că, ajungând tinerii la 16 ani, se izolau de activităţile centrului, aveau alte interese. Pentru ca să îi interesăm şi pe ei, am creat Şcoala de Voluntariat. Aici participă adolescenţii de la 16 până la 20 de ani. Programul durează 2 ani, după care tinerii primesc un certificat oficial, că au făcut voluntariat, asistenţă socială.

img_7963

– Care sunt aspiraţiile pentru anul 2017?

Vrem mai multă atenţie din partea statului. Să ofere centrelor rechizite, materiale speciale. Noi practicăm foarte mult Art-Terapia, deci avem nevoie şi de materiale. Din păcate, avem o ascuţitoare pentru 5 copii, un set de carioci pentru 15… Am dori activitatea noastră să fie observată.”

img_3313

img_7970

img_3310

 

 

FOTO : Silvica Lungu

Comentarii

comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.