În aprilie 1888, pe timpul primarului Carol Schmidt, administrația locală din Chișinău a decis înființarea unei linii de tramvai în oraș. Lucrările la infrastructura de transport au durat un an, astfel încât în 1889 a fost pus în circulaţie primul tramvai din Chişinău. În acest context, au fost cumpărate şapte vagoane de tip deschis de la Varşovia şi alte şapte vagoane de tip închis de la Odesa. Iniţial, tramvaiul era tras de cai, iar din 1913 a început să meargă cu energie electrică.

În 1911, s-a încheiat un acord de concesiune cu Societatea Anonimă Belgiană, care a şi operat serviciul de tramvai din Chişinău până după al Doilea Război Mondial, când serviciul a fost naţionalizat de statul sovietic.

Cum din 1949 în Chişinău au apărut troleibuzele, rolul tramvaiului a scăzut ca importanţă. În 1961, prin Chişinău a circulat ultimul tramvai. Apoi, serviciul a fost desființat iar liniile au fost acoperite cu asfalt.

Însă tramvaiul nu a dispărut definitiv din capitală. Istoria acestuia dăinuie în Muzeul Tramvaiului, poate cel mai discret muzeu din țară. Se găsește pe strada Columna, aproape de intersecția cu strada Mihai Viteazu și este vorba despre fostul sediu al societății anonime belgiene.

Deasupra intrării scrie înșelător ”Muzeul gloriei de muncă”. Totuși, denumirea – de inspirație sovietică – nu trebuie să sperie, pentru că odată ce treci de portița muzeului, ajungi să descoperi aici, pas cu pas, crâmpeie inedite din istoria oraşului Chişinău. În curte, un vagon miniatural îţi sugerează că, de fapt, e vorba de cu totul altceva.

Cîndva aici te întâlnea dna Kira Maximova, directoarea muzeului, o doamnă în vârstă, care se bucură sincer de oricine îi calcă pragul. Imediat îşi lasă treburile de-o parte şi începe să povestească cum au apărut tramvaiele şi troleibuzele pe străzile Chişinăului.

Trecând pe lângă rafturile pline de fotografii, diplome, medalii şi cărţi de muncă ale foştilor colegi, directoarea muzeului le arată vizitatorilor jucăriile şi aplicaţiile făcute de copiii care şi-au petrecut anii de grădiniţă alături de sunetele motoarelor de troleibuz. „Din 1950 până la 1971, aici a fost o grădiniţă. În ziua de luni aduceam încoace copiii, apoi mergeam la muncă. Sâmbăta veneam şi îi luam acasă. În fiecare zi, unul din părinţi trebuia să lucreze la grădiniţă gratuit. Acesta supraveghea cum se găteşte mâncarea şi cum sunt îngrijiţi copiii”, povesteşte Kira Maximova.

Primul aparat de vânzare a biletelor utilizat în troleibuzele din Chişinău

Muzeul transportului electric din Chişinău nu este aglomerat niciodată. Dar vizitatorul care intră în cele două săli ale lui trăieşte adevărate revelaţii. E adevărat, în vitrine abundă obiecte rămase din epoca sovietică, cum ar fi fanioane sau diplome cu imaginea lui Lenin pe ele, însă printre acestea şi-au găsit locul multe exponate, imagini şi documente de o valoare istorică incontestabilă.

OrasulMeu a făcut o vizită la Muzeul Tramvaiului zilele trecute. Dar l-a găsit închis. Probabil dna Kira a pierdut cheile de la muzeu. Sau din cauza lipsei vizitatorilor și lipsei resurselor financiare a fost închis.

17274681_654625881393173_196181648_n
PC: Silvica Lungu

 

Sursa: tanchistiiinvizibili.wordpress.com, timpul.md
Sursa foto: Muzeele Moldovei via facebook

Comentarii

comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.